Acum câteva zile am văzut la TV cum un puşti şi-a ucis mama adoptivă şi după s-a dus la InternetCafe şi a băgat oleacă de Counter. E al dracului de înfricoşător şi acel copil trebuie tratat cumva, dar nu vreau să mă apuc să dezbat asta. Problemea mea e că după crimă, toţi psihologii au dat vina pe jocurile violente.

Problema nu este la jocuri, pentru că multe au o vârstă recomandată. Problema e la părinţi. În general, cei care sunt născuţi înainte de 1980, cam sunt paraleli cu ce înseamnă calculator. Vine părintele acasă şi are chef să vadă un film. Copchilu are şi el desenele lui, dar în casă nu sunt două televizoare, aşa că îl trimite la calculator. Bagă headshoot după headshoot, părinţii nu-i explică că ăla e doar un joc şi dacă face aşa ceva, îi rupe curu în bătaie, aşa că copchilu înţelege ce poate şi dacă face o boacănă, jocurile sunt de vină pentru că-s violente, nu părinţii pentru că nu-i explică cum stă treaba.