Recent m-am uitat la Hotel Rwanda şi am învăţat o chestie destul de interesantă: un cadou se face cu stil.
Pe la începutu filmului Don Cheadle spune că un trabuc cubanez costă 10.000 de franci, dar făcut cadou îşi schimbă valoarea, deşi din punct de vedere material oferirea unui trabuc sau a 10.000 de franci e acelaşi lucru.
Sentimentul pe care îl simte cineva atunci când primeşte un cadou bun îl va face să nu aprecieze obiectul doar la valoarea sa materială, aşa că nu degeaba spuneam că gestul nu contează.
Recent am băgat un grătărel scurt, ceva făcut în grabă pentru patru oameni, aşa că automat am fo pân în Carfur să ne aprovizionăm. Cărniţa, lemne, condimente, legume, chestii normale pentru un grătar, nimic exotic.
Ajungem la casă, băgăm produsule, le scanează şi ne dă un total de 135 lei. Da, ok, am plătit, dar stai că parcă e cam mult. Iau bonu şi văd Tamarillos la 66 lei. Ce dracu îs alea? După am aflat că-s nişte fructe exotice al căror kilogram costa 60 lei, iar în loc să eticheteze roşile corect, băiatu de la cântar a cam scăpat degetu pe alt buton.
Diferenţa de bani mi-a fost restituită, roşile le-am plătit la preţu corect, dar m-a uimit reacţia celei de la informaţii când îmi spune că Vai ce bine că nu aţi ajuns acasă, că dacă aşa nu cred că vă mai întorceaţi.
Şi la Diverta se mai fac măgării.
Azi, vin acasă ai mei, mă întreabă de BAC, de cum fu’ şi nu mai ştiu ce şi deodată mă iau la stilu copchile, ia tu bani de aici, du-te la benzinărie şi fă plinu! Da, ok, am înţeles! Am luat banu’, mi-am tras o pereche de pantaloni pe mine, am luat cheile şi hai la benzinărie să facem plinu.
Când ajung, fulleala de pe lume! Cred că m-am învârtit de 10 ori în juru benzinăriei până am avut loc la coadă, pentru că eu uitasem că mâine creşte TVAu la 24%, asta însemnând scumpiri în masă, aşa că lumea venise la benzină mai ieftină decât cea de mâine.
Bun, acu’, nu prea vreau să generalizez, da parcă românu nu prea are respect pentru ceilalţi. Spun asta pentru că la o pompă stăteau 4 maşini degeaba la coadă. De ce? Păi pentru că un omuleţ s-a gândit că acum e cel mai bun moment să-şi spele geamurile! Nu conta că în spatele lui mai era lume, el nu avea treabă cu restu pentru că era ocupat cu datu jegului jos de pe parbriz.
Recent am fost să trimit un colet. Nimic special. Mers la PrioriPost, mă ştiu deja cu un băiat de acolo, dat pachetu, deci, nimic special. Cum acolo taxa de transport se calculează pe gramaj, sumele cu virgulă sunt ceva la ordinea zilei. Aflu că toată treaba costă 5,65 lei, adică 5 lei şi 65 de bani.
Bancnota de 5 lei nu e rară şi nici moneda de 50 de bani, dar văd că am una de 10 bani şi surpriză, încă una de 5 bani. De unde, habar n-am, dar ce ştiu e că tipul nu era deloc uimit că i-am plătit fix. A luat banii, mi-a dat chitanţă, la revedere şi gata.
Acum, să ne imaginăm că făceam acelaşi lucru într-o alimentară de cartier. Cât scandal cred că se lăsa cu monezile alea!
E trist pentru că vedem prostia românilor. Nu, nu sunt proşti că s-au bătut. Sunt proşti pentru că s-au bătut pentru nişte promoţii şi produse de căcat.
De ce mereu când vine vorba de garanţie, eu mă simt ca şi cum aş juca la un joc de noroc?
Când se strică ceva şi e în garanţie, primul gând care îţi vine în minte e următorul: iau rahatu în cutie, îl duc la băieţi, ei văd că nu e bun, îmi dau ceva la schimb, dacă se poate, ca să nu stau degeaba şi după mi-l repară pe ăla vechi sau îmi dau altceva nou.
Ei, la mine nu e aşa! De prin vară a început distracţia. O placă video schimbată, mereu acelaşi model, dar cu altă serie. Venea acasă, mergea două săptămâni, în cel mai bun caz, şi după iar crăpa. Până la urmă mi-au trimis un GTX260, dar asta după vreo 4 sau 5 plăci de unică folosinţă.
De ce nu se implementează şi la noi extinderea garanţiei? Văzusem pe siteurile din afară oferte de garanţii. Ce înseamnă asta? Păi, pe lângă preţul produsului şi garanţia standard, să spunem de doi ani, mai puteai să plăteşti o sumă care îţi mărea garanţia cu un an. La noi de ce nu se aplică regula asta? Păi da, românul e prost şi vrea profit maxim din investiţie minimă, asta însemnând tot felul de măgarii făcute cu produsele trimise în garanţie, dar mai mulţi nervi pe capul clientului.
Nu ştiu dacă este vreun elev/viitor student destul de nebun încât să-şi dorească să facă o facultate care l-ar califica ca profesor în condiţiile actuale ale economiei.
Sa facem un mic calcul: salariul unui profesor de abia ieşit din facultate se învârte în jurul sumei de 700 lei. Ce dracului faci cu banii ăştia? Dai 500 lei din salariu numai pe chirie + utilităţi, deci 200 lei rămân pentru mâncare, haine şi restu’. Aşa trai îşi merită un profesor, un om care influenţează gândirea multor tineri, un intelectual?
Apăi îmi bag picioarele în ea carte şi mă duc la cules ridichi. Îmi rup fizicul, dar am mintea liberă pentru că nu-mi fac nervi cu toţi copchii şi am şi bani mai mulţi decât un profesor.
Nu contează că la 60 de ani de abia te mai ţii întreg şi nu dai acelaşi randament ca la început, nu contează că facultăţile scot oameni cât de cât pregătiţi ca să continue ciclul, noi să mărim vârsta de pensioare la 65 că aşa e frumos. După 30-40 de ani de muncă, ce mai contează încă 5-10 ani în plus? Da-i încolo de studenţi! Să se ducă în altă parte şi să producă acolo, noi nu aveam nevoie de ei.
De trei zile, seara, cam când îmi e lumea mai dragă, am surpriza să rămân fără curent în casă. Am înţeles că instalaţia e veche şi nu face faţă la cererea de curent care e acum şi din cauza asta mai crapă. Din păcate, faza asta am păţit-o anu trecut, da şi acu doi ani. De ce mama lor nu o modernezieaza dacă se ştie că e veche?
Şi pentru că am vrut să spun asta, dar nu am avut intenţia de a bulii postul cu Amintiri din Epoca de Aur, cine a văzut filmul a putut observă că mare diferenţă între imaginea României înainte de Revoluţie şi cea de acum nu este. Noi nu am reuşit să ne modernizăm, să trecem la nou. Nu cred că nu am avut bani pentru noi, ci ne-a fost lene. Am mers pe ideea las că mai chituim şi e bun aşa. Păcat!
Măcar mă consolez cu ideea că generaţiile noi încep şi ele să-şi dea seama de asta.
De când am început seria sfaturilor în materie de cadouri de Crăciun, m-au întrebat cam 5 oameni cam cât scot de la eMag. Când le spun că nimic, îmi spun să termin cu glumele. E adevărat! Eu nu câştig nimic din pusul bannerelor. Poate oleacă de skill în Photoshop, în rest ciuciu.
Bun, acum hai să explic cum stă treaba. Toată combinaţia se cheamă marketing afiliat sau ce ştim fiecare mai exact, cumpărăturile prin intermediar. Vine cineva la tine, îţi prezintă o ofertă şi dacă cumperi ceva, omuleţul îşi scoate un profit din vânzare. Exact aşa fac şi eu cu toată treaba asta. Prefer să-mi folosesc 30 de minute din zi, ca să recomand un produs ce merită cumpărat.
Ultimele păreri