În vizită pe la daune auto

Cum am promis, am revenit cu un articol despre accidentul ce l-am avut în weekend. Din nou, nimic grav, doar îndoit nişte tablă.

Îmi place să cred că mi-am luat mumu de la zăpadă pentru că m-am lăudat că nu am avut nici un eveniment neplăcut cu maşina într-un an de şoferie. Şi e bine! Pentru că începuse să mi se urce la cap condusul. Nu prea îmi convine că trebuie să se dea nişte bani pentru prostia mea, dar na, noi să fim sănătoşi!

Locul accidentului e irelevant, dar pentru ieşeni, când coborâţi din Copou spre Păcurări pe la Penitenciar şi afară ninge destul de tare, iar spatele maşinii vă fuge într-o curbă, nu apăsaţi pe frână! Lăsaţi-o să curgă!
Bine, asta dacă nu vreţi să socializaţi cu omuleţii din zonă şi să discutaţi despre efectele tablei maşinii asupra betonului ce susţine gardul casei lor.
Oamenii pe care i-am deranjat eu la 8 noaptea au fost super simpatici. Nu au cerut nimic, nu le-am dat nimic, le-am mulţumit şi mi-am cerut scuze că i-am scos afară pe ger la ora aia şi că le-am zgâriat un pic gardul.

Următoarea zi, hai să raportăm accidentul. Na, prima întâlnire cu legislaţia pusă în aplicare, hai la asigurator că acolo să rezolvă.
Intru eu, povestesc, dar staţi că nu aici se rezolvă, ci trebuie să vă duce-ţi la daune la Poliţie. Şi unde-s astea? Păi pe Otilia Cazimir, acolo la Rutieră. Da, exact, stau de atâţia ani în oraşul ăsta şi nu ştiu unde. Perfect!

Nimeresc şi intru la Rutieră. Am ajuns noi cu bine, dar stai să vedem unde-s daunele că eu pentru astea sunt aicea. Şi întreb acolo la informaţii şi aflu că la camera 5 se ţine toată distracţia. Caut camera 5, o găsesc, bat la uşă, şi hop! doi gabori, un calculator şi un radio pricăjit într-o cameră ce fuse debara într-o viaţă anterioară.
Bag pe scurt povestea şi-mi dau un proces de completat. Nu mai spun că în proces treci tot felu de date inutile şi, pentru că spiritul artistic trebuie stimulat, ai de făcut la sfârşit şi o schiţă cu ce s-a întâmplat.
Mă întorc în debaraua 5 şi hai să vedem ce mai trebuie. Nimic? Bun! Se apucă ofiţerul de completat procesul verbal şi autorizaţia de reparaţie şi gata.

M-am ales cu un avertisment, deci e ok. Mi-au spus că speră să nu mai trec anu’ ăsta pe la ei. Le-am zâmbit că au fost simpatici.

3 Comentarii

  1. Ai scapat repede norocosule:)) cand am avut eu accident am stat 6 ore la coada la asigurari, timp in care doamna peste care am dat ma certa ca nu desenez frumos:))

  2. Puteai sa zici si tu ca ti-ai gasit masina asa in parcare te scuteai de un drum.Si in plus se de avertisment asta in caz ca nu ai mai primit nimic inainte amenda sau altceva.Ca nu is ei baieti buni sa dea avertisment :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

abonează-te la comentarii