Încălzire globală din părţi! 
)
Citeşte mai departe ‘Maşina cu cola’
Archive for the 'Mai chestii' Category
Page 4 of 145
Hai să gândim un pic logic: telefonul mobil nu prea mai e telefon.
Că mai poţi vorbii la el, e un plus, dar în mare îl foloseşti ca să trimiţi mesaje, să asculţi ceva muzică, să mai faci o poză în grabă şi s-o bagi pe facebook, mai scrii ceva scurt pe twitter, un messengereanu’ şi dacă ai timp şi un wi-fi prin zonă, mai citeşti ceva sau vezi un filmuleţ pe youtube, trilu şi restu.
Citeşte mai departe ‘Ce-mi doresc de la un smartphone’
Cam de anu’ trecut a început moda cu pantofi de genu, dar am spus că e ceva trecător, nu o să aibă succes, deci stăm relax. M-am înşelat! De trei zile numa pantofi de genu văd purtându-se şi faza şi mai nasoală e că-s purtaţi şi stilu hipster, fără şosete şi cu blugii suflecaţi un pic.
Salariile bugetare costă 45 milioane euro pe zi. În cazul în care toţi angajaţii de la stat ar intra în grevă, pierderile nu ar depăşi 30 milioane euro pe zi. Practic, pentru fiecare doi euro neîncasaţi, statul economiseşte trei euro.
Un fel de ni se rupe de greva voastră, că noi tot ieşim mai bine.
Acum, o mică întrebare: de ce se vorbeşte de euro? Parcă ultima dată ştiam că la noi încă se foloseşte leul, nu euro.
Recent, a început pregătirea pentru banchet, deci înseamnă că tre să te apuci de căutat ţoale, aşa că hai la shopping să căutăm cămeşă. Eu aveam deja în minte o culoare de cămeşă, un albastru deschis, cam cum e ăsta de pe blog.
În fine, faza e că în fiecare magazin în care intram întrebam frumos Cămaşă albastru deschis aveţi?, dar nimeni nu-mi răspundea clar cu un da sau nu. Toate vânzătoarele şi când spun toate, mă refer şi la alea pe care nu le-am întrebat direct, că deh, auzi ce vrea un client, nu înţelegeau ce e albastru deschis şi mă întrebau bleumarin?.
În legătură cu asta.
Ţin minte că la bunicămea de la Focşani, când eram mai mic, am găsit o geantă plină cu fotografii făcute la nunta bunicilor, la nunta mătuşii şi a lor mei, poze din liceu şi cu diferite momente memorabile.
Evident, când se mai iveşte ocazia, mai stau cu bunicămea şi mai răscolesc printre poze, ea povestindu-mi unde, când şi contextul în care a fost făcută.
Acum, cu toată tehnologia asta, albumele foto şi pozele printate au devenit o raritate. Personal, am vreo 25GB de poze în diferite ipostaze. Unele de care sunt mândru, iar de altele nu, dar sunt momente memorabile şi care îţi mai fură un zâmbet când le revezi. Faza nasoală e că hardurile mai crapă, doar eu am buşit trei până acu, aşa că, unde ne păstrăm pozele?
Mi-am adus aminte de o fază ce mi s-a întâmplat pe o stradă îngustă. Tipa începătoare, cu o Toyota mică, eu începător, cu un Matiz şi mai mic. Mă vede că vin, ea era dată deoparte, deci puteam trece lejer dacă aştepta să trec, dar ea nu, se bagă. M-am oprit în faţa ei şi am întrebat-o cu zâmbetu pe buze şi gesticulând Ce facem acu?. Mirată, s-a blocat. Noroc de taicăsu că a dirijat-o şi am trecut cu bine.
Asta e o întâmplare ce se iartă, pentru că se vedea clar că de abia îşi luase carnetu şi trebuie să fii înţelegător, dar când vezi întârziaţi cu vârsta dublă decât a mea care mă fac să mă simt geniu pe lângă ei, chiar mă întreb, chiar aşa trece viaţa pe lângă unii? Şi nu vorbesc doar de posesorii de carnet, ci şi de cei care încurcă inutil viaţa celorlalţi.
Pe stradă, în faţa mea, două tipe grase, trecute de 30, o ardeau într-o italiană cu accent moldovenesc. Ce vorbeau nu ştiu, dar sigur ziceau ceva de genu nasol aicişa la români, nu e ca la italieni.
Ultimele păreri