Ca la 20 de ani

Când eram mai mic şi auzeam că cineva are 20 de ani mă uităm cu o admiraţie foarte puternică la el. Era mai mare, dar încă nu era moş, deci puteam discuta cu el despre lucruri interesante gen muzică şi filme, iar el să-mi recomande alte lucruri şi mai faine. De la el puteai să înveţi ce înseamnă adevărata distracţie. El fuma, el bea, el conducea, el mergea prin cluburi, el umbla cu gagici faine, el era student, el era stăpân pe situaţie. Un fel de Zeu, ce atâta pălăvrăgeală! 🙂

Şi a trecut timpul şi m-a ajuns şi pe mine schimbarea de prefix. Să fiu sincer, nu prea o vroiam. Mă obişnuisem cu unul ăla din faţa vârstei. Era acolo de ceva ani buni, nu deranja pe nimeni, mereu îşi făcea datoria şi niciodată nu a făcut nazuri. Acum, a plecat. Nu a spus nimic special, doar că nu ne vom mai vedea de acuma.

Cum mă simt la 20 de ani? Parcă mai prost.
Mă aşteptam să fiu mai pregătit pentru viaţă. E adevărat, fac o facultate, dar să fiu sincer, după primul an nu am învăţat nimic util care poate fi pus în practică. Mai multe am învăţat de unul singur. Şi nici nu au legătură cu profilul facultăţii. Dar măcar îmi plac.

Aş fi vrut să mă număr printre cei care până la 20 de ani au scos 1000 de euro. Nu mi-a ieşit. Dar am scos mai puţin. Şi mi-a plăcut senzaţia. Şi mai vreau. Şi sigur am să mai scot. Dar, bineînţeles, vreau să mă simt şi bine atunci când îi fac, pentru că parcă ai altă satisfacţie când munceşti din plăcere şi la sfârşit mai primeşti şi bani.

Ce mă înspăimântă cel mai tare este atunci când aud poveşti cu oameni care la 20 şi ceva de ani s-au căsătorit. 24 cică e vârsta optimă. Şi pe mine nu gândul de căsătorie mă înspăimântă, ci faptul că o dată căsătorit, automat trebuie să întemeiezi şi o familie. Şi asta înseamnă responsabilităţi. MARI! Iar eu nu prea vibrez cu gândul ăsta, dar mai mult, nici nu mă simt în stare.

Dar viaţa e scurtă şi cică fiecare zi trebuie trăită ca şi cum ar fi ultima, deci poate ar fi cazul să ascult sfatul celor de la Voltaj, aşa că îmi fac frumoasa urare: Ca la 20 de ani/ Fără griji şi fără bani!
Mulţumesc tuturor pentru toate urările făcute şi sper să ne citim în continuare!

5 Comentarii

  1. In primul rand, La Multi Ani, si tot ce vrei tu..
    Referitor la varsta ideala pentru intemeiat o familie, nu cred ca mai este 24-25 de ani…e cam pe la 30.

  2. La multi ani 😀

    De-acrod cu Mack, rareori am vazut barbat (femei am mai vazut) la 24-25 de ani pregatiti pentru a forma o familie, rareori…

  3. La multi ani si numai bine 😀
    Tot anul asta am schimbat si eu prefixul si m-am simtit mega ciudat. Nu-mi venea sa cred ca am atins varsta la care se zice ca esti cat de cat cu capul pe umeri.

  4. La multi ani.
    @ Mack: Total de acord, pana atunci ai timp sa traiesti viata in adevaratul sens.
    Cat despre 20 de ani, stiu cum e, ma regasesc din plin si pot spune ca este varsta ideala!

  5. Totusi neamurile au inceput sa ma intrebe cand ma insor… 🙂
    Si referitor la mia de euro, am facut-o de mult, da-s cheltuiti toti :))

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.