Şi mai sunt două zile şi intrăm într-un nou an, un 2010 în care poporul se aşteaptă să iasă din căcat.
Anul care se termină a început bine, dar treptat ne-am dat seama că criza economică nu e de joacă, aşa că fiecare a încercat diferite metode de a scăpa de ea. A fost un an în care internetul a fost privit ca marea scăpare. Toate firmele au băgat bani în online ca şi cum ar fi fost fabrică de bani. Publicitatea online a crescut, cea clasică a stagnat, dar miracolul tot nu s-a văzut. Unora le-a ieşit, alţii s-au afundat şi mai tare.
Pentru mine, 2009, a fost un an al norocului. Nu ştiu dacă trebuie să mai menţionez, dar acum am raftul bibliotecii mai plin cu un Nikon D60. Sunt mândru, normal, pentru că simt că îl merit. Am încercat să fiu mai matur în stilul pe care l-am abordat pe blog, dar şi în realitate, pentru că deh, sunt major, chiar dacă uneori nu prea mă simt. Am mers pe principul nu scrie dacă nu ai chef şi când nu aveam idei nu m-am forţat să caut subiecte pentru că ştiam că voi da în bară.
Ce vreau de la 2010? Mai mult ca în 2009, logic.
Vă doresc şi vouă, cititorilor, un an nou cât mai bun. Ne auzim în 2010!
Mă refer la români care colindă, că ţigani m-am săturat să tot aud cu Deschide, deschide, aho, aho, la mulţi ani! şi gata colinda. Înţeleg că în casă e bine şi cald, dar măcar pe la rude să le tragi o vizită, că acolo e banul gros, că dacă te duci din bloc în bloc nu scoţi într-o oră cât scoţi de la un neam în 10 minute.
Am lipsit trei zile pentru că am fost pe plaiuri focşănene. Acum m-am întors acasă cu încă 3kg pe mine. Pauză de mâncare până la Revelion.
Cine are chef să vadă un film bun, românesc, numit Filantropica, o poate face pe Muvix, un fel de iTunes românesc, dar numai cu filme.
De trei zile, seara, cam când îmi e lumea mai dragă, am surpriza să rămân fără curent în casă. Am înţeles că instalaţia e veche şi nu face faţă la cererea de curent care e acum şi din cauza asta mai crapă. Din păcate, faza asta am păţit-o anu trecut, da şi acu doi ani. De ce mama lor nu o modernezieaza dacă se ştie că e veche?
Şi pentru că am vrut să spun asta, dar nu am avut intenţia de a bulii postul cu Amintiri din Epoca de Aur, cine a văzut filmul a putut observă că mare diferenţă între imaginea României înainte de Revoluţie şi cea de acum nu este. Noi nu am reuşit să ne modernizăm, să trecem la nou. Nu cred că nu am avut bani pentru noi, ci ne-a fost lene. Am mers pe ideea las că mai chituim şi e bun aşa. Păcat!
Măcar mă consolez cu ideea că generaţiile noi încep şi ele să-şi dea seama de asta.
Amintiri din Epoca de Aur: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! (2009)
Deci recunosc că nu mă aşteptam să văd un film bun. Am plecat cu ideea că pe la jumătate îl închid şi am făcut-o, dar nu pentru că nu-mi plăcea, ci a trebuit să ajut cu curăţenia în casă. Când am terminat, am dat play în cea mai mare grabă. E superb!
Amintiri din Epoca de Aur: Dragoste în timpul liber (2009)
Faţă de prima parte, ăsta e mai serios. Asta nu înseamnă că nu e la fel de fain, dar legendele sunt de tip diferit. La primul am râs, la al doilea m-am mirat cum o duceau românii în ultimii ani de comunism.
Ultimele păreri