Nu ştiu dacă am mai povestit întâmplarea pe blog, dar oricum o zic pentru că e tare amuzant să vezi ce gândire puteam să am la 7 ani.
Deci, prima zi de şcoală. Ţin minte că eram un pitic grăsunel la uniformă, cu o cravată care se prindea cu elastic, ţinând buchetul de flori pentru învăţătoare şi cu părinţii în spate, ei făcându-mi din când în când câte o poză. Pe atunci nu erau digitale şi aveam un Kodak amărât, care şi acum cred că e pe undeva aruncat, dar care făcea pozele super tari. În fine, eram uimit de câţi puştani erau şi de abia aşteptam să intru în clasă să-mi cunosc colegii. Cum am intrat în clasă, m-am dus glonţ la a treia bancă de la geam. Pentru că ceilalţi erau timizi şi nu vroiau să se aşeze, m-am gândit că ce ar fi să fac o schemă. Ziua mea era aproape, aşa că am strigat Cine nu stă cu mine în bancă, nu vine la ziua mea!. 
belea faza.imi amintesc perfect =))